zăpăci

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) zăpăci
Infinitiv	a (se) zăpăci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) zăpăcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) zăpăcească
Participiu	zăpăcit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci.
(v.tranz. și refl.) (fam.) a-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca.
(v.tranz.) a strica ordinea, a răvăși, a deranja.