descrunta

română

Etimologie

Din des- + a (în)crunta.

Pronunție

• AFI: /des.krun'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) descrunta
Infinitiv	a (se) descrunta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) descrunt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descrunte
Participiu	descruntat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (rar) a (-și) descreți fruntea; a (-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online