descrunta
română
Etimologie
Din des- + a (în)crunta.
Pronunție
- AFI: /des.krun'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) descrunta | |
| Infinitiv | a (se) descrunta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) descrunt |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) descrunte |
| Participiu | descruntat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (rar) a (-și) descreți fruntea; a (-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online