română

Etimologie

Din des- + a (în)creți.

Pronunție

  • AFI: /des.kre'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
descreți
Infinitiv a descreți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descrețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descrețească
Participiu descrețit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile.
  2. (v.tranz. și refl.) a face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; (fig.) a (se) destinde, a (se) însenina.
  3. (v.tranz.) (rar) a deschide un obiect legat cu șnur.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe