desemna

română

Din franceză désigner < latină designare (după semn).

Conjugarea verbului desemna
Infinitiv	a desemna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	desemnez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să desemneze
Participiu	desemnat
Conjugare	I

(v.tranz.) a indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții.
(v.tranz.) (rar) a indica unei persoane un anumit lucru.
(v.tranz.) a numi într-o funcție.

Confer desena.