desființa

română

Etimologie

Din des + a (în)ființa.

Pronunție

• AFI: /des.fi.inˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului desființa
Infinitiv	a desființa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	desființez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să desființeze
Participiu	desființat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici.
2. (v.tranz.) a abroga, a anula un contract, o convenție etc.

Cuvinte derivate

• desființare
• desființat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online