română

Etimologie

Din a desființa.

Pronunție

  • AFI: /des.fi.inˈʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
desființare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desființare desființări
Articulat desființarea desființările
Genitiv-Dativ desființării desființărilor
Vocativ desființare desființărilor
  1. acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare.


Traduceri

Referințe