desființare

română

Etimologie

Din a desființa.

Pronunție

• AFI: /des.fi.inˈʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului desființare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desființare	desființări
Articulat	desființarea	desființările
Genitiv-Dativ	desființării	desființărilor
Vocativ	desființare	desființărilor

1. acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online