destindere

română

Etimologie

Din a destinde.

Pronunție

• AFI: /des'tin.de.re/

Substantiv

Declinarea substantivului destindere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destindere	destinderi
Articulat	destinderea	destinderile
Genitiv-Dativ	destinderii	destinderilor
Vocativ	destindere	destinderilor

1. faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire.
2. creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online