destrămător

română

Etimologie

Din a destrăma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /des.trə.mə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
destrămător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destrămător destrămătoare
Articulat destrămătorul destrămătoarele
Genitiv-Dativ destrămătorului destrămătoarelor
Vocativ destrămătorule destrămătoarelor
  1. mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei.


Traduceri

Referințe