destrămător
română
Etimologie
Din a destrăma + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /des.trə.mə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului destrămător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destrămător | destrămătoare |
| Articulat | destrămătorul | destrămătoarele |
| Genitiv-Dativ | destrămătorului | destrămătoarelor |
| Vocativ | destrămătorule | destrămătoarelor |
- mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online