română

Etimologie

Din des- + a (a)stupa.

Pronunție

  • AFI: /des.tu'pa/


Verb


Conjugarea verbului
destupa
Infinitiv a destupa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
destup
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să destupe
Participiu destupat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat.
  2. (v.tranz.) a da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude


Traduceri

Referințe