astupa

română

Din latină *adstuppāre, de la stuppa (Philippide, Principii, 99; Crețu 372; Pușcariu 154; REW 8333; DAR); confer italiană stoppare, franceză étouper, v. spaniolă estopar (> spaniolă estropajo). Este posibil să se fi întâlnit cu latină *extuphāre (> franceză étuver).

Conjugarea verbului (se) astupa
Infinitiv	a (se) astupa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) astup
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) astupe
Participiu	astupat
Conjugare	I

(v.tranz.) a închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind).
Astupă o deschizătură.
a face să nu se mai audă ceva.
a șterge, a face să dispară o urmă.

(fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii
A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva
A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea
A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă

a umple o gaură, o deschizătură etc.