detunătură

română

Etimologie

Din a detuna + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /de.tu.nə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului detunătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	detunătură	detunături
Articulat	detunătura	detunăturile
Genitiv-Dativ	detunăturii	detunăturilor
Vocativ	detunătură	detunăturilor

1. zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online