dezarticula

română

Etimologie

Din franceză désarticuler.

Pronunție

• AFI: /de.zar.ti.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului dezarticula
Infinitiv	a dezarticula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezarticulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezarticuleze
Participiu	dezarticulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații.
2. (v.refl.) (despre oase) a ieși din articulații; a se disloca.
3. (v.refl.) (fig.) a-și pierde coeziunea, unitatea.

Cuvinte derivate

• dezarticulare
• dezarticulat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online