dezbina

română

Din latină disglut (i)nare (refăcut după a îmbina).

Conjugarea verbului dezbina
Infinitiv	a dezbina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezbin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezbine
Participiu	dezbinat
Conjugare	I

(v.tranz. refl. recipr.) a face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi.
(v.refl.) (rar) a se desface, a se separa, a se rupe (de undeva).