dezvinovățire

română

Etimologie

Din a (se) dezvinovăți.

Pronunție

• AFI: /dez.vi.no.və'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dezvinovățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezvinovățire	dezvinovățiri
Articulat	dezvinovățirea	dezvinovățirile
Genitiv-Dativ	dezvinovățirii	dezvinovățirilor
Vocativ	dezvinovățire	dezvinovățirilor

1. acțiunea de a (se) dezvinovăți; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovățește; dezvinuire, disculpare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online