diaconic

română

Etimologie

Din greac διακονικός (diākonikós), prin intermediul slavă (veche) dijakonĩnikŭ.

Pronunție

• AFI: /di.aˈko.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului diaconic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diaconic	diaconice
Articulat	diaconicul	diaconicele
Genitiv-Dativ	diaconicului	diaconicelor
Vocativ	diaconicule	diaconicelor

1. loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coincidă

Referințe

• DEX '98 via DEX online