altar

română

Etimologie

Din latină altarium.

Pronunție

• AFI: /alˈtar/

Substantiv

Declinarea substantivului altar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	altar	altare
Articulat	altarul	altarele
Genitiv-Dativ	altarului	altarelor
Vocativ	altarule	altarelor

1. parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia.
2. masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină.
3. ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor.
4. (tehn.) perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra.

Expresii

• Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• lătra

Referințe

• DEX '98 via DEX online