diblu
Etimologie
Din germană Dübel.
Pronunție
- AFI: /'di.blu/
Substantiv
Declinarea substantivului diblu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | diblu | dibluri |
Articulat | diblul | diblurile |
Genitiv-Dativ | diblului | diblurilor |
Vocativ | diblule | diblurilor |
- mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online