Etimologie

Confer dublă.

Pronunție


Substantiv

  1. formă alternativă pentru dublă.

Etimologie

Din franceză double.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
dublu
Singular Plural
Masculin dublu dubli
Feminin dublă duble
Neutru dublu duble
  1. (adesea substantivat) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit.
  2. alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri.

Cuvinte compuse

Expresii

  • (substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri
  • (adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură


Traduceri

Referințe