dimineață
Vezi și : dimineața |
Etimologie
Din locuțiunea adverbială de *mâneață (< latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară.
Pronunție
- AFI: /di.miˈne̯a.tsə/
Substantiv
Declinarea substantivului dimineață | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dimineață | dimineți |
Articulat | dimineața | diminețile |
Genitiv-Dativ | dimineții | dimineților |
Vocativ | dimineață | dimineților |
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) De dimineață =
- (loc.adv.) (pop.) În faptul dimineții = în zori de zi.
Expresii
- Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! = formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții
- A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini)
Traduceri
Traduceri
Adverb
- (în forma dimineața) în timpul dimineții.
- (în forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”)
- Plouă de ieri dimineață
- în fiecare dimineață.
- (în forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) mai (sau foarte) devreme.
Traduceri
Traduceri
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online