din

Vezi și : DIN, Din, dín, dìn, dîn, -din, dìŋ

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din de + în.

Pronunție

• AFI: /din/

Prepoziție

1. (introduce un atribut care arată locul unde se află ceva) în.

   Se privea în oglinda din perete.

2. (introduce un complement care arată punctul de plecare al unei acțiuni) dinspre, despre, dintru, de la.

   Se-nalță abur moale din grădină.

3. (cu sens partitiv) dintre.

   Aci vede omul adesea dealuri, din care unele sunt cu păduri și altele ochiuri limpede sămănate.

4. (introduce un complement de cauză)

   M-au trimis... din greșeală.

5. (introduce un complement de mod)

   A strigat și Sfînta Duminecă o dată din răsputeri.

6. (introduce un complement instrumental) cu.

   A bătut din palme, făcând semn tarafurilor... să se oprească.

[...]

Traduceri

Traduceri

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche þīn, care provine din limba nordică veche þínn < proto-germanică *þīnaz („al tău, a ta”).

Înrudit cu daneză din, engleză thy, faroeză tín, germană dein, limba gotică *𐌸𐌴𐌹𐌽𐍃 (*þeins), islandeză þinn, þín, neerlandeză dijn și norvegiană din.

Pronunție

• AFI: /dɪnː/
•  audio^fișier

Pronume

din c. (ditt n., dina pl.)

1. (pron.pos.; precedat de art. „al”, „a”) tău, ta; (p.ext.) dumneavoastră

   Jag har din bok.

2. (folosit pentru comparații între persoana căreia i se vorbește și un substantiv comun)

   Din jävla idiot!

Cuvinte apropiate

• du

Vezi și

• er

Etimologie

Din di.

Substantiv

1. forma de nominativ hotărât singular pentru di.

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary