diptic
română
Etimologie
Din franceză diptyque.
Pronunție
- AFI: /'dip.tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului diptic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diptic | diptice |
| Articulat | dipticul | dipticele |
| Genitiv-Dativ | dipticului | dipticelor |
| Vocativ | dipticule | dipticelor |
- icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în așa fel încât să se poată deschide și închide ca o carte.
- (p.gener.) operă literară sau muzicală alcătuită din două părți.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online