discontinuitate

română

Etimologie

Din franceză discontinuité.

Pronunție

• AFI: /dis.kon.ti.nu.iˈta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului discontinuitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discontinuitate	discontinuități
Articulat	discontinuitatea	discontinuitățile
Genitiv-Dativ	discontinuității	discontinuităților
Vocativ	discontinuitate	discontinuităților

1. lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu; intermitență.
2. (mat., fiz.) variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta, îndepărtată de ea, a unei mărimi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online