română

Etimologie

Din franceză intermittence.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.mi'ten.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intermitență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intermitență intermitențe
Articulat intermitența intermitențele
Genitiv-Dativ intermitenței intermitențelor
Vocativ intermitență intermitențelor
  1. întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe