discorda

română

Etimologie

Din franceză discorder < latină discordare.

Pronunție

• AFI: /dis.kor'da/

Verb

Conjugarea verbului discorda
Infinitiv	a discorda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	discordez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să discordeze
Participiu	discordat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi.
2. (v.refl.) (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda.

Cuvinte derivate

• discordare
• discordat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online