discui

română

Etimologie

Din disc + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /dis.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului discui
Infinitiv	a discui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	discuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să discuiască
Participiu	discuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc etc.

Cuvinte derivate

• discuire
• discuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online