română

Etimologie

Din a discui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /dis.ku.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
discuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discuitor discuitoare
Articulat discuitorul discuitoarele
Genitiv-Dativ discuitorului discuitoarelor
Vocativ discuitorule discuitoarelor
  1. unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri, folosită la discuire.


Traduceri

Anagrame

Referințe