Variante de scriere Vezi și : dispută

Etimologie

Din franceză disputer < latină disputare.

Pronunție

  • AFI: /dis.pu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) disputa
Infinitiv a (se) disputa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) disput
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dispute
Participiu disputat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) a lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...
    A disputa un premiu.
  2. (v.refl.) (despre întreceri, competiții sportive) a avea loc.
  3. (v.intranz.) a purta o dispută.
  4. a vorbi în contradictoriu.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din dispută.

Pronunție

  • AFI: /disˈpu.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru dispută.

Referințe





(galego)

Etimologie

Din verbul disputar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

disputa f., disputas pl.

  1. dispută, controversă, dezbatere

Sinonime

Cuvinte apropiate





(italiano)

Etimologie

Din verbul disputare.

Pronunție

  • AFI: /'disputa/


Substantiv

disputa f., dispute pl.

  1. dispută, controversă, dezbatere
  2. (p. ext.) ceartă, conflict, cotroversă, sfadă

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din disputare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru disputare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru disputare.





(português)

Etimologie

Din verbul disputar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

disputa f., disputas pl.

  1. dispută, controversă, dezbatere

Sinonime

Cuvinte apropiate

Expresii





(español)

Etimologie

Din verbul disputar.

Pronunție

  • AFI: /disˈpu.a/


Substantiv

disputa f., disputas pl.

  1. dispută, controversă, dezbatere

Sinonime

Cuvinte apropiate