distopie
Etimologie
Din franceză dystopie < greacă dys (dificil) + topos (loc).
Pronunție
- AFI: /dis.to'pi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului distopie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | distopie | ' |
Articulat | distopia | ' |
Genitiv-Dativ | distopiei | ' |
Vocativ | ' | ' |
- anomalie în situarea unui organ anatomic.
- viziune de viitor ce conține o utopie coruptă.
- stare de viață neprielnică, periculoasă, din cauze de depravare ori teroare.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
anomalie anatomică
|
|