divergență

română

Etimologie

Din franceză divergence < latină divergentia.

Pronunție

• AFI: /di.ver'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului divergență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	divergență	divergențe
Articulat	divergența	divergențele
Genitiv-Dativ	divergenței	divergențelor
Vocativ	divergență	divergențelor

1. deosebire, dezacord de păreri, de concepții, de atitudini; (p.ext.) neînțelegere.
2. proprietatea unor linii geometrice, unor raze și fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente.
3. (mat.) mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dat.

Expresii

• A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• degrevanți

Referințe

• DEX '98 via DEX online