dojană

română

Etimologie

Din a (se) dojeni (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /do'ʒa.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului dojană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dojană	dojeni
Articulat	dojana	dojenile
Genitiv-Dativ	dojenii	dojenilor
Vocativ	dojană	dojenilor

1. observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online