mustrare

română

Etimologie

Din a (se) mustra.

Pronunție

• AFI: /mus'tra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mustrare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mustrare	mustrări
Articulat	mustrarea	mustrările
Genitiv-Dativ	mustrării	mustrărilor
Vocativ	mustrare	mustrărilor

1. acțiunea de a (se) mustra și rezultatul ei; dojană.
2. sancțiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu și căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare.

Cuvinte compuse

• mustrare de conștiință

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online