domniță

română

Etimologie

Din doamnă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /dom'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului domniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	domniță	domnițe
Articulat	domnița	domnițele
Genitiv-Dativ	domniței	domnițelor
Vocativ	domniță	domnițelor

1. fiică (sau soție) de domn; prințesă.
2. (poetic și fam.) termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dominat
• moțăind
• omițând

Referințe

• DEX '98 via DEX online