domina

română

Etimologie

Din latină dominari. Confer franceză dominer.

Pronunție

• AFI: /do.miˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) domina
Infinitiv	a (se) domina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) domin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) domine
Participiu	dominat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (despre oameni, idei, concepții etc.) a ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa.
2. (v.refl.) a reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni.

   Nu s-a putut domina să nu-i spună.

3. (v.tranz. și intranz.) a întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor.
4. (v.intranz. și tranz.) a se impune prin număr sau prin intensitate.
5. (v.tranz.) a se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă).

Sinonime

• 1: stăpâni; controla, subjuga
• 2: se abține, se înfrâna, se opri, răbda, se reține, se stăpâni
• 4: predomina
• 5: învinge

Cuvinte derivate

• domenial
• domeniu
• dominant
• dominanță
• dominare
• dominat
• dominator
• dominație
• predomina
• predominare
• predominat

Cuvinte apropiate

• domn, doamnă
• domnie

Traduceri

a ține sub influența sa; a stăpâni

bulgară: господствам (български) (gospodstvam), преобладавам (български) (preobladavam) catalană: dominar (català) cehă: ovládat (čeština), dominovat (čeština) engleză: dominate (English) esperanto: domini (Esperanto) estoniană: domineerima (eesti) finlandeză: vallita (suomi) franceză: dominer (français) germană: dominieren (Deutsch) greacă: δεσπόζω (Ελληνικά) (despózo)

indoneziană: mendominasi (Bahasa Indonesia) italiană: dominare (italiano) maghiară: dominál (magyar), uralkodik (magyar) neerlandeză: domineren (Nederlands) poloneză: dominować (polski), przewyższać (polski) portugheză: dominar (português) rusă: доминировать (русский) (dominirovat') spaniolă: dominar (español) suedeză: härska (svenska), behärska (svenska), dominera (svenska) turcă: hâkim olmak (Türkçe), egemen olmak (Türkçe), hükmetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină domina.

Pronunție

• AFI: /ˈdɒmɪnə/

Substantiv

domina, pl. dominas

1. doamna (mănăstirii)

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din dominus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului domina
f.	Singular	Plural
Nominativ	domina	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. doamnă, damă

Cuvinte derivate

• dominus