doubt

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie doute < limba anglo-normandă și franceza veche doute. Provine din latină dubita.

Pronunție

• AFI: /daʊt/

Substantiv

doubt, pl. doubts

1. dubiu, îndoială, îndoire

   There was some doubt as to who the child's real father was.

2. neîncredere, nesiguranță; p ext. suspiciune

   I have my doubts.

Sinonime

• 1: disbelief, uncertainty
• 2: distrust, mistrust

Cuvinte derivate

• doubtable
• doubter
• doubtful
• doubtless
• undoubtedly

Cuvinte compuse

• self-doubt

Cuvinte apropiate

• dubiety
• dubious

Expresii

• benefit of the doubt
• beyond a shadow of a doubt
• beyond doubt
• beyond reasonable doubt
• doubting Thomas
• no doubt
• reasonable doubt
• shadow of a doubt
• without doubt

Etimologie

Din engleza medie douten < limba anglo-normandă douter, care provine din franceza veche douter. Din latină dubitare.

Verb

Conjugarea verbului to doubt
Infinitiv	to doubt
Prezent simplu pers. 3 sg.	doubts
Trecut simplu	doubted
Participiu trecut	doubted
Participiu prezent	doubting

1. a (se) îndoi, a fi nesigur, a nu fi sigur

   Sorry that I ever doubted you intentions.

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster