Etimologie

Din drag + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /drəˈguʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
drăguț
Singular Plural
Masculin drăguț drăguți
Feminin drăguță drăguțe
Neutru drăguț drăguțe
  1. drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag.

Expresii

  • A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva)


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
drăguț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drăguț drăguți
Articulat drăguțul drăguții
Genitiv-Dativ drăguțului drăguților
Vocativ drăguțule drăguților
  1. (fam.) termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană.
  2. (pop.) iubit, ibovnic, amant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe