drămuire

română

Etimologie

Din a drămui.

Pronunție

• AFI: /drə.mu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului drămuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drămuire	drămuiri
Articulat	drămuirea	drămuirile
Genitiv-Dativ	drămuirii	drămuirilor
Vocativ	drămuire	drămuirilor

1. acțiunea de a drămui și rezultatul ei; drămăluire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• durmirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online