română

Etimologie

Din dram + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /drə.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
drămui
Infinitiv a drămui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
drămuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să drămuiască
Participiu drămuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui.
  2. (v.tranz.) (fig.) a împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe