draga

română

Etimologie

Din franceză draguer.

Pronunție

• AFI: /dra'ga/

Verb

Conjugarea verbului draga
Infinitiv	a draga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	draghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dragheze
Participiu	dragat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat.
2. (v.tranz.) a curăța de mine marine o cale navigabilă.

Cuvinte derivate

• dragare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• grada

Referințe

• DEX '98 via DEX online