marină
română
Etimologie
Din franceză marine, italiană marina.
Pronunție
- AFI: /ma'ri.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marină | marine |
| Articulat | marina | marinele |
| Genitiv-Dativ | marinei | marinelor |
| Vocativ | marină | marinelor |
- totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent.
- știința și tehnica navigației.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online