dreapta
Etimologie
Din drept.
Pronunție
- AFI: /ˈdre̯ap.ta/
Substantiv
| Declinarea substantivului dreaptă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dreaptă | drepte |
| Articulat | dreapta | dreptele |
| Genitiv-Dativ | dreptei | dreptelor |
| Vocativ | dreapto | dreptelor |
- mâna dreaptă.
- partea sau direcția dreaptă.
- grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online