politică
Etimologie
Din politic.
Pronunție
- AFI: /po.li'ti.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului politică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | politică | politici |
Articulat | politica | politicile |
Genitiv-Dativ | politicii | politicilor |
Vocativ | politică | politicilor |
- știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune.
- tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop.
Cuvinte derivate
Expresii
- A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online