română

Etimologie

Din franceză duramen.

Pronunție

  • AFI: /du'ra.men/


Substantiv


Declinarea substantivului
duramen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duramen duramenuri
Articulat duramenul duramenurile
Genitiv-Dativ duramenului duramenurilor
Vocativ duramenule duramenurilor
  1. partea centrală a lemnului din trunchiul și ramurile unui arbore.


Traduceri

Referințe