Etimologie

Din turcă dibek.

Pronunție

  • AFI: /dur'ba.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
durbacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ durbacă durbace
Articulat durbaca durbacele
Genitiv-Dativ durbacei durbacelor
Vocativ durbacă durbacelor
  1. cada teascului de struguri.
  2. vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică.


Traduceri

Referințe