durbacă

română

Etimologie

Din turcă dibek.

Pronunție

• AFI: /dur'ba.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului durbacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	durbacă	durbace
Articulat	durbaca	durbacele
Genitiv-Dativ	durbacei	durbacelor
Vocativ	durbacă	durbacelor

1. cada teascului de struguri.
2. vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online