eșuare

română

Etimologie

Din a eșua.

Pronunție

• AFI: /e.ʃu'a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului eșuare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eșuare	eșuări
Articulat	eșuarea	eșuările
Genitiv-Dativ	eșuării	eșuărilor
Vocativ	eșuare	eșuărilor

1. acțiunea de a eșua și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reușea

Referințe

• DEX '98 via DEX online