eșuare
română
Etimologie
Din a eșua.
Pronunție
- AFI: /e.ʃu'a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului eșuare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eșuare | eșuări |
| Articulat | eșuarea | eșuările |
| Genitiv-Dativ | eșuării | eșuărilor |
| Vocativ | eșuare | eșuărilor |
- acțiunea de a eșua și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online