Etimologie

Din franceză échouer.

Pronunție

  • AFI: /e.ʃuˈa/


Verb


Conjugarea verbului
eșua
Infinitiv a eșua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
eșuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să eșueze
Participiu eșuat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre vapoare; la pers. 3) a se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă.
  2. (v.intranz.) a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe