echingiu

română

Etimologie

Din turcă akınci.

Pronunție

• AFI: /e.kinˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului echingiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	echingiu	echingii
Articulat	echingiul	echingiii
Genitiv-Dativ	echingiului	echingiilor
Vocativ	echingiule	echingiilor

1. (înv.) călăreț turc folosit în recunoașteri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online