echipolență
română
Etimologie
Din franceză équipollence.
Pronunție
- AFI: /e.ki.po'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului echipolență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | echipolență | invariabil |
| Articulat | echipolența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | echipolenței | invariabil |
| Vocativ | echipolență | invariabil |
- (rar) egalitate de forțe, de puteri.
- (log.) echivalență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online