echivalență
Etimologie
Din franceză équivalence.
Pronunție
- AFI: /e.ki.va'len.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului echivalență | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | echivalență | echivalențe |
Articulat | echivalența | echivalențele |
Genitiv-Dativ | echivalenței | echivalențelor |
Vocativ | echivalență | echivalențelor |
- egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent.
- (log.) raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună.
- (med.) denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă.
- (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online