edict
Etimologie
Din latină edictum, germană Edikt.
Pronunție
- AFI: /e'dikt/
Substantiv
Declinarea substantivului edict | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | edict | edicte |
Articulat | edictul | edictele |
Genitiv-Dativ | edictului | edictelor |
Vocativ | edictule | edictelor |
- (în roma antică) act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui.
- (în antichitate și în evul mediu) decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online