(English)

Etimologie

Din engleza medie egret(e), care provine din anglo-normandă egret < franceza veche aigrette, din provensala veche aigreta; diminutiv al lui aigron < limba francă *haigro.

Înrudit cu germana veche de sus heigaro și engleza veche hrāgra. Confer și heron.

Pronunție


Substantiv

egret, pl. egrets

  1. (ornit.) egretă, stârc alb
  2. (p.ext.) egretă, panaș
  3. (bot.) puf (la semințe sau achene)
  4. (ieșit din uz, zool.) gen de maimuță, cu un smoc de pene pe cap

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și

Anagrame

Referințe